Oglinda *

Mă vezi ca-ntr-o fântână cu susur de izvor,
Tu scoate lacrimile cu palmele-ţi covor,
Tristeţe în lavă ţâşnind din adâncimi,
Firave nervuri strânse în groase rădăcini.

Din ele iese-o carte, cu scoarţa-mpodobită
Cu aur ,crengi de laur şi trandafiri,
Simţămintele scrise cu cerneală nevăzută,
În cântecele mele duioase  amintiri.

Inima şoptească-ţi că va veni o vreme,
Când duhul iubirii cu rouă va-nvia,
Puterea vrăjii din ochi nu se va teme,
Şi-n magica oglindă mă vei vedea a ta.

     Elena Mândru