luni, 19 mai 2014

Speranţa *

Sub cerul senin cu nori albi ca de zăpadă,
Purtaţi pe-a vântului aripi întinse,
Vin păsările ca steaguri albe să mă vadă,
Cântând în ecourile zării necuprinse.

Îmi străluceste un diamant în suflet,
Pierdut ca fulgul de nea în plină vară,
În el se oglindeşte iubirea şi-al meu cuget,
Alint în ritm de vals pe-o coardă de vioară.

Vino ca iarba-nrourată ,să simţi fiorii
Urmelor adanci şi-apasă firele plăpânde,
Ecoul lor amuţesc ciripitul,alinând stejarii
Uscaţi de frunze ce doru-l mai ascunde.

     Elena Mândru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu