Rătăcită în mine prin noianul de gânduri ,
Idei învălmăşite aştern pe hârtie,
Pictez cu cerneală puncte pe rânduri,
Speranţe hrănite de suflet să-nvie.
E-o dulce tresărire când îţi văd chipul,
Se-mprăştie cerneala pe alba filă.
O zvâcnire îmi cuprinde mintea şi trupul,
Ochi cugetători mă străpung fără milă.
Caut răspunsuri la sute de-ntrebări,
Totul pare învăluit în mister.
De ce le mai pun ,pierdute-s în zări;
Pleca-vor în pământ sau spre cer...
Elena Mândru
21.06.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu