luni, 22 iunie 2015

Cerneală cu speranţă....:**

Rătăcită în mine prin noianul de gânduri ,
Idei învălmăşite aştern pe hârtie,
Pictez cu cerneală puncte pe rânduri,
Speranţe hrănite de suflet să-nvie.

E-o dulce tresărire când îţi văd chipul,
Se-mprăştie cerneala pe alba filă.
O zvâcnire îmi cuprinde mintea şi trupul,
Ochi cugetători mă străpung fără milă.

Caut răspunsuri la sute de-ntrebări,
Totul pare învăluit în mister.
De ce le mai pun ,pierdute-s în zări;
Pleca-vor în pământ sau spre cer...

   Elena Mândru

     21.06.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu