Ploaie de primăvară întârziată
Toarnă-n ropote ca niciodată,
Când pământul cere gura de apă
Secetos ,rădăcinile-şi adapă.
Ploi şi ploi ce nu-s la fel ca noi,
Tu te bucuri ca un copil în noroi,
Eu mă-ntristez pentru florile de meri,
Nu voi mai saruta nicicând copacul de ieri ..
Ridic ochii rugători spre cer,
Norii îmbufnaţi poate pier,
Să-mi trimită iubirea înecată
De-atâta ploaie, prea întârziată.
Elena Mândru
09.04.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu