Aud inima cum îmi numără secundele,
Ce se scaldă-n pulsul bătând zgomotos,
Timpul ne trece prin ani ca undele,
Zbătându-ne într-un şoc cu ser veninos.
În toate anotimpurile se-aude un vaiet
Al sufletelor noastre pribegite,
E-atâta întuneric ,dă-mi un opaieţ,
Să lumineze calea iubirii neadormite.
Fitilul să fie din al Ariadnei ghem,
Seul să ardă încet cu flacără plăpândă,
Din zările-ntortocheate spre mine te chem;
Hrăneşte-mi viaţa de dragoste flămândă.
Elena Mândru
09.05.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu