La tine-n gând şi singură cu mine
Un suflet ce-amuţeşte noaptea-n ruine,
O zvârcolire-n visele dureroase,
E-atâta suferinţă-n jocuri misterioase.
Şirag de taine ce merg pe drumuri pustii,
Nici eu nu ştiu ,nici tu nu vii.
Pădurea-şi leagănă crengile a jale,
Pătându-şi culoarea cu lacrimi amare.
Am mintea-nfăşurată cu un voal ,
E de tristeţe şi nu de bal ,
Mă străpunge-o săgeată-n tenebrele sfere,
Un geamăt cu foc ,răscolind atâta durere.
La tine-n gând şi singură cu mine,
Pădurea îşi leagănă culoarea-n suspine !
Elena Mândru
22.06.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu