Cheia...:**

Revino în patul cu flori veştejite
de-atâta aşteptare,sărută-mi buzele
arse de dor,cuprinde-mi mijlocul
tremurând ,sub urmele mâinilor tale nevăzute.

De-ai să mai pleci,să nu uiţi
să mă-nchizi cu lacăte multe,
ferecate-n lanţuri groase;
nici topoarele tunetelor să nu le sfarme.

Cândva ţi-am dăruit cheia inimii,
când în iubirea-ţi furioasă şi dorul arzător,
te-ai răstit încruntat şi m-ai întrebat :
ce faci din mine femeie ?

Aruncă blestemata cheie în adăncurile
infinitului,ruginească-se-n tainele timpului,
dându-mă uitării ca pe o relicvă,
în patul cu flori unde te-am aşteptat odinioară....

  Elena Măndru

   02.07.2015