E iarnă-n suflet şi toamnă pe-afară,
Cu ramuri îngheţate şi frunze-ngălbenite,
Un crivăţ şuierând şi păsări care zboară,
Erau cândva două anotimpuri pustiite.
Eşti visul farmecului înfiorat de dulce,
Iarna şi toamna mi le-ai preschimbat în vară,
Mi-ai coborât sufletul de pe cruce,
Fulgii au devenit flori ,pentru că iubesc iară..
Sătulă de viaţă,din toropeală m-ai dezmorţit
Din mormântul inimii în agonie,
Ai dat lespedea la o parte ,tu ,ce mi-ai fost sortit ;
Ah,dansez cu paşi primăvăratici în tril de ciocârlie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu