,,C-o moarte toţi sântem datori"spunea poetul,
prin viaţă doar simpli trecători,
ne duce vântul prin valuri de furtuni cu nisip,
să ne luăm un bun rămas nu mai e timp.
Mă iartă mărite Doamne. de voi pleca,
mult prea devreme decât m-ai programat,
sufletu-mi pustiit nu mai are de aşteptat,
privind în urmă,te-ntrebi cum de-ai cugetat ..
Să-nfrunţi războaiele cu tine însuţi ,
şi n-ai căştigat nici măcar ultima bătălie,
doar iubiri nemărturisite,imagini înşelătoare,
lacrimi secătuite prin verande nevăzătoare ?
Mă iartă tu ,iubite, că te voi părăsi,
tiptil pleca-voi într-o bună zi ,
de mă vei cauta prin a cimitirului ruine ,
nu fi întristat ,zâmbeşte :te-am iubit doar pe tine.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu