Să-ţi recit din scrisoarea rozalie,
stiloul plutind cu dragi cuvinte,
când îmi scriai cu-atâta melancolie,
cât mă iubeşti,..mereu mă ai în minte.
Să-ţi cânt o melodie de iubire,
doar sufletul tău o poate asculta,
să-ti fredonez uşor,o tresărire
să se aştearnă pe faţa ta.
Un cantec cu amar şi dor,
mai limpede ca apa de izvor,
un gând pe note ce nu-l vei auzi,
oh ,da, până într-o zi
când chipul îmi vei mângâia,
voi fi a ta si-ţi voi cânta,şi-ţi voi cânta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu