Sunt..**

Sunt şi nu sunt
poate o pală-n vânt,
sau un verb lângă un cuvânt,
oare ce sunt ?

Sunt călătorul potecilor muntoase,
Mă-mbăt cu mireasma răşinii de brad,
Paşii mângâie umbra tulpinilor groase
Ale copacilor ,ce-i îmbrăţişez cu drag.

Sunt trup de om şi nu de zburător,
îmi port iluziile-n gând,
m-agăţ de viaţă marcând
iubirea,durerea şi sufletul plin de dor.

Sunt melodia ce-ţi lipseşte,
un portativ cu note şi culoare,
iubirea-i titlul cu multa candoare,
ca un licurici în noapte străluceşte.

Sunt eu şi spun ce am de spus,
cât nu mă răpeşte timpul pe sus,
şi mă duce-n spre apus,
rămânând c-un gând răpus

Ce am fost şi nu mai sunt ... ?